AYURVEDA investigheaza intotdeauna omul ca un intreg complex si dinamic. Armonia intregului se reflecta astfel in bunastarea partilor componente. invatatura AYURVEDEI este profund holistica pentru ca ea nu considera in mod separat vreun organ sau vreun ansamblu de organe, pe care sa le examineze distinct de restul fiintei, si nici nu separa in viziunea sa, corpul fizic de structurile mai subtile, invizibile.

Daca vom privi cu obiectivitate in trecut, parcurgand intreaga istorie cunoscuta a omenirii, vom realiza ca de fapt ea (omenirea) nu s-a transformat la modul esential foarte mult in decursul acestui timp. Intr-adevar, tehnologia si industria, dezvoltata si permanent extinsa de catre intreaga umanitate in prezent, a atins niveluri destul de avansate, insa cu siguranta, alcatuirea corpului fizic uman, precum si structura mentala a fiintei umane este aproape identica cu aceea pe care au avut-o si fiintele umane de acum cateva mii de ani, fiind supusa acelorasi tendinte catre afectiuni sau boli ca si in prezent si avand (in ciuda timpului) aceleasi calitati admirabile sau defecte condamnabile pe care fiecare fiinta umana le prezinta si astazi, intr-o anumita proportie mai mica sau mai mare.

Din acest motiv, traditia neintrerupta de mii de ani a sistemului AYURVEDA, sustinuta de-a lungul timpului prin nenumarate experimentari practice ale principiilor si metodelor sale, poate avea in prezent un cuvant important de spus si prin urmare ea va indeplini, poate in scurt timp, un rol extrem de important pentru ocrotirea sanatatii omului modern si pentru armonizarea vietii de zi cu zi a oricarei fiinte umane. Remediile ayurvedice, precum si modalitatile practice de determinare a acestora in functie de fiecare situatie particulara au fost atent experimentate si verificate practic, de-a lungul timpului, de mii si mii de catre practicienii acestui sistem complet de vindecare. In aceste conditii, principiile si metodele sistemului AYURVEDA au rezistat cu succes probei celei mai dificile, cea a timpului.

* * *

La inceputurile AYURVEDEI (in India antica, acum cateva mii de ani), oamenii nu aveau aceeasi posibilitate de a controla mediul inconjurator asa cum o poate face omenirea in prezent. Neavand nici un fel de tehnologie similara celei de care dispunem noi astazi, fiintele umane din acele timpuri stravechi nu au avut alta posibilitate decat de a se baza pe NATURA. Deoarece atunci le lipseau toate aceste sofisticate instrumente de care noi dispunem astazi, ei au urmarit sa-si cultive in primul rand capacitatile lor intuitive si pe cele de perceptie pe care noi astazi le numim paranormale. Si tocmai datorita faptului ca ei traiau chiar in mijlocul NATURII, le-a fost mult mai usor sa determine efectele vindecatoare ale plantelor, arborilor sau ale mineralelor, ale caror parti constitutive le foloseau in alimentatie sau in vindecare. Toti acesti intelepti ai NATURII au experimentat ei insisi aceste remedii naturale, iar rezultatele obtinute au fost comunicate ulterior de ei, uneori prin viu grai, alteori in scris, de la o generatie la alta. Toata aceasta colectie inestimabila de cunostinte a fost apoi sistematizata si codificata cu cateva mii de ani inainte sub forma sistemului AYURVEDA.

Inteleptii antici care au studiat acest tezaur inestimabil de cunostinte, structurat sub forma sistemului milenar AYURVEDA au folosit propria lor minte in locul sofisticatelor computere utilizate astazi. In acest mod ei au reusit, de exemplu, sa-si dezvolte o inimaginabila putere de memorare, astfel ca fiecare practician ayurvedic reprezenta el insusi o veritabila comoara de cunostinte despre lumea vie. Mai mult decat atat, fiecare practician ayurvedic si-a dezvoltat si in acelasi timp si-a rafinat extrem de mult intuitia, astfel incat el sa poata directiona si controla procesele de vindecare, utilizandu-si intr-un mod corespunzator capacitatile sale intuitive. In acest mod, toate aceste fiinte umane deosebite au reusit sa transforme AYURVEDA intr-o veritabila arta, descoperind si reveland si celorlalti ca scopul esential al acestui sistem practic este tocmai realizarea starii de sanatate spirituala perfecta, care este premiza esentiala a imortalitatii tainice a fiintei umane.

Fiecare fiinta umana a avut cel putin o data in viata dorinta de a deveni nemuritoare. Cu toate ca fiecare stim atat de bine ca tot ceea ce exista, in mod inevitabil, mai devreme sau mai tarziu va disparea, cu toate acestea, fiecare dintre noi speram in secret, in intimitatea sufletului nostru, ca poate batranetea si in final moartea va face o exceptie in cazul nostru. Inteleptii Indiei de acum cateva mii de ani au urmarit la randul lor sa descopere misterul acestei realitati incontestabile a vietii si a mortii. Ei au cuprins revelatiile avute in anumite imnuri sacre (vechi scrieri ale umanitatii), care in marea lor majoritate sunt cuprinse in Vede (toate acestea alcatuind fundamentele culturii indiene). Astfel, scrierile sacre evidentiaza faptul ca atat perfectiunea spirituala, cat si perfectiunea mintii sau cea a trupului reprezinta conditii la fel de importante pentru atingerea starii de nemurire, care reprezinta de fapt realizarea spirituala suprema.

* * *

In lucrarile clasice de AYURVEDA se afirma ca:

„Deoarece AYURVEDA este benefica umanitatii, atat pentru viata ce se desfasoara in aceasta lume fizica, cat si pentru viata ce va urma intr-una din lumile (sferele subtile sau taramurile) in care fiinta va continua sa existe chiar si dupa parasirea corpului fizic (prin asa zisa moarte), din acest motiv ea (AYURVEDA) este considerata de catre inteleptii cunoscatori ai scrierilor sacre (Vedele) ca fiind cea mai sacra si mai onorata dintre Vede”.

Inteleptii cunoscatori ai scrierilor sacre considera ca toate celelalte Vede aduc omenirii beneficii spirituale ce tin intr-o foarte mare masura de realitatile subtile invizibile (de lumile subtile corespunzatoare). Insa, stiinta AYURVEDEI are ca obiect atat viata prezenta (in aceasta lume fizica), cat si asa-numita viata viitoare (continuata dupa asa-zisa moarte si trecere intr-una din lumile sau taramurile subtile astrale). Tocmai de aceea, fiind un ghid nepretuit pentru sanatate si actiuni binefacatoare, AYURVEDA este sacra prin excelenta si este onorata de catre toti inteleptii. Mai mult chiar, fiind „o stiinta datatoare de viata”, AYURVEDA este cea mai sacra dintre acestea.

AYURVEDA este o stiinta ce reprezinta un sistem complet de cunostinte specifice, teoretice si practice care – asa cum se precizeaza in lucrarile de AYURVEDA – indica „ceea ce este adecvat si ceea ce este neadecvat, ceea ce este fericit sau nefericit in conditiile de viata ale fiintei umane, precum si ceea ce este favorabil sau nefavorabil pentru longevitate, ca si masura vietii in sine”. Prin urmare, in conformitate cu aceasta viziune traditionala, viata oricarei fiinte umane poate fi fericita (adica neafectata de boli fizice, psihice sau mentale), nefericita (care este opusul celei dintai), ori buna (adica o viata binefacatoare, devotata serviciului dezinteresat si binefacerii pentru ceilalti) sau rea (opusul vietii binefacatoare).

AYURVEDA reprezinta deci o veritabila stiinta a vietii, tocmai datorita faptului ca ea „ofera indicatii precise asupra starii reale a vietii fiintei umane”.

Asociatia nationala pentru promovarea medicinelor neconventionale
Sursa: ayurvedaromania.ro