Magazin BIO Organic                               Branduri Specializate                               Retur gratuit in 30 zile                                Livrare in 24-48 h  gratuit peste 176 lei                     Green Heart Stock Photos and Images - 123RFAlaturi de Dvs.
Magazin BIO Organic Livrare in 24-48 h gratuit peste 176 lei

Blog

Dieta AIP sau Paleo Autoimună – noțiuni introductive

Dieta Paleo Autoimună este cunoscută și sub denumirea de dieta AIP. Pe scurt, această dietă presupune eliminarea alimentelor care declanșează inflamația, apoi reintroducerea lor treptată, cu scopul de a determina care sunt alimentele tolerate de organism și care nu. În final, pe baza acestor informații, poate fi realizat un protocol personalizat.

dieta paleo aip

Efectul dietei AIP 

AIP are un efect benefic asupra tireotropinei (TSH), a hormonilor FT3 şi FT4, 25-hidroxivitaminei D şi a nivelului anticorpilor tiroidieni.

Contextul în care apelăm la o dieta AIP

Studiile efectuate de dr. Kharraziana, în care au fost testate peste 200 de alimente, au demonstrat reactivitate încrucişată cu hormonii tiroidieni, în cazul a zeci de alimente, printre care: cerealele cu gluten, alimentele cu conţinut amino (acid compatibil cu triiodotironina şi cu tiroxina), cartofii albi, nucile şi seminţele (migdale, caju, alune, nuci braziliene), algele de mare, amarantul, hrişca, porumbul, cafeaua, gălbenuşul, quinoa, sorgul, tofu. 

Important de reținut: implementarea unei diete fără gluten necesită o monitorizare nutriţională atentă, pentru a se evita potenţialele deficienţe de fier, calciu, zinc, magneziu, seleniu, vitamina B12, folat şi mangan – extrem de necesare unei bune funcţionări a glandei tiroide şi a sistemului imunitar.

Factori care joacă un rol important: vitaminele D și B12

  • În ultimii ani s-a constatat rolul deficienţei vitaminei D în etiologia bolilor autoimune, cardiovasculare, a cancerului, sindromului intestinului permeabil, diabetului şi a bolilor reumatologice. În unele studii a fost demonstrată legătura directă între deficienţa de vitamină D şi boala Hashimoto sau Graves şi, în unele cazuri, de cancer tiroidian. Deși asocierea dintre deficienţa de vitamină D şi boala Hashimoto nu este foarte clară, influenţa imunomodulatoare a acestei vitamine nu poate fi contestată. Marea majoritate a celulelor sistemului imun, inclusiv celulele B şi T, celulele dendritice şi macrofagele, prezintă receptori pentru vitamina D şi pentru 1 alfa-hidroxilază (forma cea mai activă biologic a vitaminei D).
  • Nivelul de anticorpi tiroidieni mai poate fi influenţat de nivelurile sanguine ale vitaminelor B12 şi D, aşa cum arată studiile din ultimii ani. Acestea au evidenţiat asocierea dintre un nivel redus al acestor vitamine cu niveluri ridicate de Ac anti-ATPO şi Ac anti-ATG, precum şi invers, respectiv reducerea nivelurilor anticorpilor, după suplimentarea cu vitamine.
  • Vitamina B12 este asociată bolii Hashimoto prin prisma gastritei atrofice şi a anemiei pernicioase, care determină o absorbţie deficitară a vitaminei din alimente. Gastrita atrofică a fost depistată la 35-40% dintre bolnavii cu tiroidită Hashimoto. O treime dintre aceşti pacienţi au dezvoltat anticorpi împotriva celulelor membranei mucoasei gastrice, iar 12% dintre ei aveau anemie pernicioasă. Anticorpii antifactor intrinsec au fost, de asemenea, descoperiţi la câţiva dintre aceşti pacienţi. În prevenţia problemelor cauzate de distrofia mucoasei gastrice se recomandă suplimentarea vitaminei D, în sezonul rece şi expunerea adecvată la soare, în sezonul cald. 
Dieta AIP pune accent pe sursele de vitamine D şi B12 prin includerea în meniu a peştelui, cărnii de porc, ciupercilor, uleiului din ficat de cod, halibutului, scoicilor, a midiilor şi a somonului.  

Dieta AIP pune accent pe sursele de vitamine D şi B12 prin includerea în meniu a peştelui, cărnii de porc, ciupercilor, uleiului din ficat de cod, halibutului, scoicilor, a midiilor şi a somonului.  

Important de reținut: aceste alimente nu trebuie consumate în exces; se recomandă păstrarea proporției corecte din farfurie 3/4 legume – 1/4  proteină animală.

FACTORUL STRES: Este foarte important ca dieta AIP să nu devină un factor de stres, deoarece stresul va dărâma ceea ce clădește dieta. Inițial ați putea avea impresia că nu faceți nimic bine, că nu mâncați ce, cât și când trebuie.  Acordați-vă timp pentru a învăța – găsiți resurse valoroase în fișierele și cărțile de pe grupul de Facebook –AIP România🇹🇩 – Protocolul Autoimun

Aciditatea alimentelor

Alimentele eliminate în cadrul dietei AIP sunt, în cea mai mare parte, acide. Astfel că, alături de proteina animală se recomandă consumul de legume pentru a contrabalansa efectul acid al produselor din carne, pentru a proteja oasele şi rinichii cât și pentru a oferi multe dintre vitaminele şi mineralele cheie, indisponibile în carne.

puiul in dieta alcalina

Important de reținut: cercetările recente au arătat însă că dietele bogate în proteine, alături de un conţinut redus de carbohidraţi, nu cauzează demineralizare osoasă, datorită aportului de calciu din carne. Păsările de curte, crustaceele, peştele conțin suficient calciu, magneziu şi fosfor, precum şi aminoacizi esenţiali pentru a contribui la protejarea oaselor. 

Atenție: calitatea cărnii joacă însă un rol esenţial în încărcarea acidă a rinichilor, prin conţinutul ridicat de Omega 6 – conţinut variabil în funcţie de sortimentul de carne.

Dieta AIP poate părea greu de urmat deoarece exclude alimentele procesate și este restrictivă. Însă gândirea şi percepţia individuală privind efectele benefice ale dietei au o mare influenţă asupra succesului complianţei la dietă. 

Important de reținut: includerea unor alimente noi, precum făina de cassava, făina de tapioca, bananele verzi, produsele din nucă de cocos, supa de oase sau a altor preparate mai puţin populare în cultura noastra alimentară poate face dificilă aderarea la acest nou tipar alimentar. În plus, odată cu noile sortimente introduse, se schimbă şi gastrotehnica – deoarece majoritatea reţetelor dietei AIP recomandă aburirea, fierberea sau coacerea. 

ALCALIN versus ACID

Dieta AIP recomandă o proporție în farfurie de 3/4 legume (alimente alcaline) și 1/4 proteine (alimente acide), reprezentând echilibrul Alcalin-Acid. 

Importanța alimentaţiei alcaline pentru sănătate 

Celulele corpului uman sunt complexe și au nevoie de un mediu corespunzător pentru a funcţiona, pentru a putea asigura absorbţia efectivă a nutrienţilor şi funcţionarea organelor la nivelul lor optim. Acest mediu presupune menţinerea fluidelor din corp la un nivel acid/bazic adecvat supraviețuirii; corpul nostru având un pH general de 7,35 – 7,45, un nivel alcalin (bazic). 

Pentru ca să-şi menţină această stare alcalină, corpul nostru lucrează în mod constant, folosindu-şi sistemele interne de control în vederea eliminării şi evacuării. 

Cele 3 sisteme de control sunt:

  1. Sistemul tampon din interiorul fluidelor – neutralizează imediat compuşii acizi cu ajutorul mineralelor alcalinizante din corp şi din alimentaţie.
  2. Sistemul respirator – reglează inspiraţia şi expiraţia de dioxid de carbon. Dioxidul de carbon este produsul final al curăţării compuşilor acizi din sânge şi este expirat atunci când respirăm.
  3. Sistemul renal – urina acidă sau alcalină este formată şi evacuată pentru a ajusta aciditatea fluidelor corporale.

Încărcătura acidă și rolul mineralelor în reglarea pH-ului

Mâncarea procesată este săracă în magneziu, potasiu şi fibre, fiind în schimb bogată în grăsimi saturate, zaharuri simple, sodiu şi cloruri

Alimentaţia obişnuită a unei persoane care trăiește într-o societate industrializată este săracă în magneziu, potasiu şi fibre, fiind în schimb bogată în grăsimi saturate, zaharuri simple, sodiu şi cloruri. Aceasta are ca şi efect un puternic potenţial de a induce o creştere a pH-ului metabolic şi, mai rău, a acidozei metabolice (Schwalfenberg, 2011). 

Atunci când există un exces de toxine acide iar rinichii sunt supraîncărcaţi, sângele şi sistemul limfatic nu mai sunt capabile să elimine acizii prin intermediul rinichilor. În consecinţă, este nevoie de o modalitate alternativă: eliminarea deşeurilor acide prin depozitarea lor în celulele grase, vase de sânge, organe, articulaţiile oaselor – cauzând artrită – sau în pancreas – contribuind la apariţia diabetului (White, nd). Din aceste deşeuri acide depozitate, se formează colesterolul şi acidul uric cristalizat.

Formarea de surplus de colesterol şi riscul mărit de diabet constituie probleme grave de sănătate ce duc la obezitate şi boli cardiovasculare!

Mineralele sunt un produs al digestiei alimentelor și sunt fie acide, fie alcaline. 

Mineralele alcalinizante care menţin pH-ul adecvat al sângelui sunt: Calciul, Potasiul, Sodiul, Magneziul, Fierul şi Siliciul. 

Mineralele acide sunt: Sulful, Fosforul, Clorura şi Iodul. Aceste minerale sunt cunoscute şi sub denumirea de electroliţi.

Alimentele acide sunt cele care au conţinut ridicat de proteine, fosfaţi, sulfaţi, acizi graşi, purine şi oxalaţi. Majoritatea alimentelor care conţin exclusiv proteine tind să aibă un nivel ridicat de aminoacizi cu sulf. Aceşti aminoacizi sunt metabolizaţi în acid sulfuric (Andrew, 2009).

Important de reținut: Aciditatea crescută a corpului este cauzată de alimentele acide pe care le consumăm, de exerciţiile excesive, stres, deshidratare şi boală. 

În corpul nostru au loc în fiecare moment numeroase şi diverse reacţii necesare pompării sângelui şi funcţionării corpului. Aceste reacţii au nevoie uneori de un ”muncitor” (o enzimă) care să le ajute să mărească viteza, astfel încât corpul să-şi poată îndeplini toate funcţiile. Schimbările majore ale nivelului de aciditate din corp pot duce la nefuncţionalitatea enzimelor (boală) şi prin urmare, reacţiile din interiorul celulelor corpului sunt încetinite, ceea ce va afecta colectarea şi eliberarea oxigenului din hemoglobină – cauzând oboseală precum şi colectarea şi reglarea celulară a metaboliţilor şi mineralelor (Gropper, Smith & Groff, 2009). 

Pentru a reduce riscul apariției bolilor, este necesară menţinerea unui pH echilibrat!

Creşterea nivelului de energie prin alimentaţia alcalină

O alimentaţie alcalină poate ajuta la menţinerea şi creşterea nivelului de energie. Acest lucru se întâmplă deoarece globulele roşii sunt capabile să transporte mai mult oxigen către ţesuturile din corp atunci când sângele are un pH de aproximativ 7,35. 

Hemoglobina – proteina din globula roşie – colecteză oxigenul din plămâni şi îl răspândeşte în ţesuturile din corp, care au nevoie de acest oxigen pentru a funcţiona eficient. De asemenea, hemoglobina colectează dioxidul de carbon din ţesuturi şi îl transportă către plămâni pentru a putea fi eliminat prin expirare. Hemoglobina este de asemenea utilizată ca şi sistem tampon în sânge prin eliminarea compuşilor acizi; aceasta face parte din procesul de reglare a respiraţiei. Compuşii acizi se pot transforma în dioxid de carbon pe care hemoglobina din sânge îl transportă spre plămâni spre a fi eliminat. 

Aşadar, atunci când corpul nostru se confruntă cu o încărcătură mare de aciditate, hemoglobina este folosită pentru eliminarea compuşilor acizi şi, prin urmare, îi scade capacitatea de a transporta oxigenul către ţesuturi. Aceasta înseamnă că ţesuturile noastre nu mai primesc cantitatea de oxigen necesară funcţionării lor efective.

Dar atunci când avem o alimentaţie alcalină, hemoglobina din corp nu mai trebuie să muncească atât de mult pentru eliminarea compuşilor acizi, iar capacitatea ei de a transporta oxigenul e ridicată şi ţesuturile din corp vor primi cantitatea optimă de oxigen iar nivelul de energie crește.

Asigurarea sănătății oaselor

Așa cum am menţionat, mineralele alcalinizante sunt folosite pentru neutralizarea compuşilor acizi din corp. Acest lucru poate fi în detrimentul corpului deoarece, dacă alimentaţia nu furnizează cantitatea necesară de minerale neutralizante, corpul va lua aceste minerale din proviziile create, şi anume din ţesuturi şi oase. O aprovizionare bazică a corpului se realizează prin calciu sub forma carbonaţilor (Schwalfenberg, 2011). Dacă încărcătura acidă este mare, carbonaţii de calciu sunt eliberaţi în circulaţie pentru a obţine echilibrarea pH-ului.

Calciul este un mineral important pentru întărirea şi sănătatea oaselor. Corpul va folosi calciul din oase şi celule pentru a neutraliza compuşii acizi. Dacă nivelul de calciu din sânge este scăzut, glanda paratiroidă primeşte semnalul să elibereze hormoni (PTH) în sânge. Ulterior, aceşti hormoni dau semnalul pentru repartizarea mineralelor din oase şi eliberarea calciului în sânge. Această repartizarea a mineralelor din oase cauzează slăbirea acestora, ducând la apariţia osteoporozei.

alimente alcaline

S-a constatat că bicarbonatul – un alcalin care se îmbină cu un mineral alcalinizant pentru a forma o sare alcalină, ex. Bicarbonat de sodiu poate atenua slăbirea oaselor la adulţii vârstnici sănătoşi (Schwalfenberg., 2011). O alimentaţie alcalină începută timpuriu în viaţă, nu va duce la un nivel atât de mare de slăbire a oaselor, astfel cum se observă la mulţi adulţi vârstnici din ziua de azi, reducând astfel riscul de osteoporoză (Koing et al., 2009).

Asigurarea sănătății intestinelor

*Autoimunitatea apare atunci când:

  1. Anumite gene specifice fac o persoană susceptibilă să dezvolte o afecțiune autoimună;
  2. Anumiți factori declanşatori activează expresia genetică;
  3. Permeabilitatea intestinală întrerupe posibilitatea sistemului imunitar de a se regla singur. 

O persoană care are gene favorizante pentru boli autoimune dar nu a fost expusă factorilor declanșatori, nu va dezvolta afecțiunea. O persoană care are gene si a fost expusă factorilor declanșatori dar nu are permeabilitate intestinală, nu va dezvolta boli autoimune. O persoana care are permeabilitatea intestinală, a fost expusă la factorii declanșatori dar nu are gene favorizante, nu va avea boli autoimune.

Important de reținut: Permeabilitatea intestinală precede întotdeauna autoimunitatea. Toate cele trei situații de mai sus trebuie să fie prezente pentru a dezvolta o boală autoimună.*

O alimentaţie acidă poate perturba permeabilitatea peretelui intestinal. Aceasta înseamnă că anumiţi compuşi vor trece în sânge deşi nu ar trebui, iar alţi compuşi, care trebuie să treacă în sânge, nu reuşesc să o facă. Acest lucru va perturba echilibrul pH-ului în corp precum şi al gradientului electric. 

De exemplu, absorbţia calciului din intestine în sânge. Celulele epiteliale din peretele intestinului sunt foarte înghesuite şi unite între ele prin joncţiuni strânse şi sunt dependente de calciu (Cereijido, Shoshani, & Contreras., 2000). Aceasta înseamnă că joncţiunile strânse au senzori care detectează dacă concentraţia de calciu este scăzută în lumenul intestinal sau în sânge (Hollander, 1999). Dacă concentraţia este prea scăzută sau prea mărită, joncţiunile strânse se deschid şi rămân deschise până când echilibrul este restabilit.

Aceasta cauzează ceea ce se numeşte intestin permeabil, prin care o cantitate mare de molecule de grăsimi neprocesate (sau semidigerate), de proteine, inclusiv gluten, amidon, toxine şi bacterii trec prin joncţiunile strânse şi intră în circulaţia sangvină (Daurea,2005; Gropper et al., 2009; Hollander, 1999). Dat fiind că aceste molecule nu se prezintă sub forma identificabilă la care anticorpii sistemului nostru imunitar se aşteaptă, sunt văzute ca şi obiecte străine iar sistemul porneşte lupta împotriva lor, cauzând arsuri şi inflamaţie, balonare, durere şi uneori febră (Hollander, 1999).

Atunci când acizi (fitaţi şi oxalaţi) se fixează de calciu înseamnă că nu au fost complet neutralizaţi. Spre exemplu, pietrele la rinichi pot fi cauzate de acizii fixaţi de calciu formând pietre calcifiate (Wiederkehr, 2001), care sunt purtate prin circulaţia sangvină către rinichi, unde se acumulează.

Absorbția optimă a nutrienților – Microflora

Atunci când se consumă o alimentație alcalină, microflora din lumenul intestinal este sănătoasă; are pH-ul corespunzător și micronutrienții necesari pentru ca microflora să prospere. Vitamina K poate fi de asemenea creată în lumenul intestinal de către microflora sănătoasă. Vitamina K este o parte esențială a unei alimentații alcaline deoarece ajută la constrângerea oxalaților să elibereze calciul, permițând astfel calciului să fie absorbit în sânge iar permeabilitatea intestinului să fie restabilită.

germeni

Cu o microfloră diminuată și lipsită de vitamina K, oxalații se fixează de calciu blocând absorbția acestuia în sânge prin intermediul joncțiunilor strânse (JS), așa cum am descris mai sus, cauzând un intestin permeabil. Proteinele, fosforul, acizii grași și cafeina duc, de asemenea, la inhibarea absorbției de calciu. Componenta sulfuroasă a proteinelor se fixează de calciu și ambele sunt ulterior excretate în urină.

Există de asemenea alimente acide care conțin îngrășăminte chimice cum ar fi acidul fitic și taninurile. Acestea inhibă absorbția mineralelor din alimente prin fixarea de minerale. 

Magneziul, un mineral alcalinizant important, este în mod semnificativ afectat de către acidul fitic. Magneziul este important pentru mineralizarea oaselor, activarea enzimelor, menținerea și repararea corpului, precum și pentru contracția musculară. De aceea, acest mineral alcalinizant este extrem de important, însă beneficiile sale pot fi grav anihilate de către compușii acizi.

Important de reținut: Acidul fitic se găsește în spanac și legume, cum ar fi soia și năutul, în timp ce ceaiul este bogat în taninuri. 

Gătirea, încolțirea sau înmuierea legumelor în apă cu un strop de oțet ajută la distrugerea acidului fitic, în timp ce consumarea ceaiului cu mult timp după mese, îi poate minimiza efectele negative.

Xylitolul este un zahăr natural ce se găsește în fibrele fructelor și legumelor, cu doar două treimi din caloriile zahărului tradițional; poate intensifica absorbția de calciu (Gropper et al., 2009) crescând astfel eficacitatea alimentației alcalinizante.

Funcționarea optimă a sistemului muscular și nervos

Mineralele alcalinizante sunt importante pentru menținerea pH-ului și echilibrului electric în cadrul diferitelor activități ce au loc în corpul nostru. Aceste minerale (electroliți) sunt încărcate cu sarcini pozitive și negative, ceea ce înseamnă că sunt folosite pentru a menține gradientul electric între o parte a celulei, interiorul celulei și cealaltă parte a ei. De exemplu, atunci când ingerăm nutrienți, aceștia merg în intestine și sunt absorbiți în sânge prin trecerea printr-o celulă care face parte din peretele intestinal. Există o anumită sarcină în intestine, în celula peretelui și în sânge care trebuie menținută – prin urmare mineralele se vor deplasa în celule și sânge pentru a asigura menținerea acelei sarcini.

Țesutul muscular este considerat a fi un țesut electric al corpului. Mușchii sunt activați prin mișcarea electroliților (minerale) între intestine (fluid extracelular), în sânge (fluid interstițial), precum și în celule (fluid intracelular). Electroliții (minerale) pot intra sau ieși din celulă prin intermediul unor structuri specializate, încorporate în membrană. De exemplu, contracția musculară este dependentă de prezența calciului (Ca2+), Sodiului (Na+), și Potasiului (K+). Dacă acești electroliți cheie (minerale alcalinizante) nu au un anumit nivel, pot interveni slăbiciunea musculară sau contracția musculară severă.

Acizii au un efect negativ si asupra sistemului nervos, care este important pentru funcționarea creierului, mișcarea corporală și multe alte reacții din corpul nostru. Mineralele alcalinizante precum calciul, magneziul și potasiul sunt necesare pentru funcționarea corespunzătoare a sistemului nervos (Vasey, 2006). Aceste minerale se deplasează la capetele nervilor din toți mușchii și din toate țesuturile corpului nostru și trimit impulsuri electrice către creier, iar nervii din creier trimit impulsuri electrice către restul corpului – ceea ce ne face să mișcăm un deget, un braț, să ne mișcăm corpul etc. Când mineralele alcalinizante sunt folosite la neutralizarea compușilor acizi, acest lucru este în detrimentul funcționării sistemului nostru nervos (Vasey, 2006).

Îmbătrânirea și rolul alimentației alcaline

Nivelul pH-ului acid din celule crește odată cu îmbătrânirea deoarece funcționarea organelor responsabile de eliminarea acidului, cum ar fi rinichii, scade în mod gradual. Dacă funcționarea rinichilor sau plămânilor este scăzută, abilitatea corpului de a elimina acizii va fi semnificativ afectată iar acest lucru trebuie monitorizat îndeaproape de medic.

O altă consecință a îmbătrânirii este pierderea masei musculare, predispunând persoanele la căderi și fracturi. Această pierdere din masa musculară este cauzată de preluarea mineralelor din aceasta pentru a combate schimbările de pH din corp, scăzând astfel funcția sistemului reglator. De asemenea, o încărcătură mare de acid în corp cauzează epuizarea proteinelor (mușchii și țesuturile corpului sunt formate din proteine). Astfel, epuizarea proteinelor are ca și efect epuizarea mușchilor. S-a dovedit însă faptul că o alimentație bogată în potasiu, obținut din fructe și legume, precum și o încărcătură redusă de acid, vor avea ca rezultat prezervarea, pe măsură ce îmbătrânim a masei musculare (Schwalfenberg, 2011). O alimentație alcalină poate prezerva masa musculară în situațiile în care consumarea mușchilor este inevitabilă, situații cum ar fi cetoza diabetică, trauma, sepsia, boala cronică obstructivă a plămânilor și insuficiență renală (Schwalfenberg, 2011).

Important de reținut: Începerea unei alimentații alcaline acum, înseamnă limitarea efectelor îmbătrânirii, oasele pot rămâne mai puternice iar masa musculară poate fi păstrată mai mult timp. În plus, sistemul renal poate funcționa la capacitatea maximă mai mult timp. deoarece nu este nevoit să excreteze în mod constant compuși acizi, având astfel un volum redus de muncă de-a lungul vieții.

Rolul exercițiilor fizice

Indiferent că se odihnește sau își efectuează activitatea zilnică, corpul nostru preia mâncarea pe care o ingerăm și o descompune, printr-un proces prin care se formează energia de care are nevoie corpul. Unitățile de energie se numesc ATP. Așa cum am mai menționat, acest proces are loc într-un organism numit mitocondrie ce se găsește în fiecare celulă a tuturor țesuturilor din corp. Procesul are loc în prezența oxigenului deoarece, după cum știm, globulele roșii folosesc hemoglobina pentru a transporta oxigenul către toate țesuturile din corp.

Funcționarea optimă a sistemului muscular și nervos

Atunci când facem mișcare fizică, celulele mușchilor nu primesc cantitatea adecvată de oxigen. Prin urmare, procesul de producere a energiei (mâncare ATP) are loc în absența oxigenului iar în acest moment se produce acidul lactic.

Important de reținut: Alimentația alcalină constă într-un consum zilnic de cel puțin 3/4 alimente alcaline și 1/4 alimente acide. Aceasta înseamnă că mineralele alcaline vor prevala în corp iar sistemele reglatoare nu vor trebui să se suprasolicite cu lupta împotriva încărcăturii ridicate de aciditate. Procesele din corp vor funcționa cu o eficiență optimă deoarece enzimele se vor bucura de un mediu celular alcalin iar reacțiile din corpul nostru, care ne fac să ”ticăim”, vor funcționa în mod eficient și la o viteză maximă. Acest lucru va asigură mai multă energie zilnică și un sistem imunitar care să lupte împotriva oricărui inamic care ar încerca să vă atace, și vă ajută să vă mențineți greutatea optimă. Oasele, țesuturile și organele dvs își vor menține forța deoarece nu vor fi nevoite să-și cedeze mineralele alcalinizante în vederea neutralizării acizilor sau să fie descompuse chiar de compușii acizi.

O listă a alimentelor alcaline și acide

Fructe alcaline: Smochine, Curmale, Caise, Ananas, Kiwi, Afine, Pepene verde, Stafide, Măsline (măslina este considerat fruct, ca și roșia), Mango, Mere, Curmale, Pere, Papaya, Lămâia, Lime, Grepfruit, Avocado.

Fructe acide: Prune, Coacăze, Merișoare, Banane verzi, Mure, Vișine și gemuri, dulcețuri.

Legume alcaline: Broccoli, Ceapă verde, Țelină, Sfeclă roșie, Gulii, Spanac, Usturoi, Varză, Castraveți, Salată verde, Zucchini, Cartof dulce, Carob.

Legume acide: Roșii gătite, Spanac gătit, Cartoful alb, Fasole uscată.

Leguminoase alcaline: Fasole verde.

Cereale și pseudocereale alcaline: Grâu încolțit, Ovăz, Amarant, Mei, Quinoa, Hrișcă, Orez brun

Cereale și pseudocereale acide: Mălai, Orz, Grâu, Orez.

Notă: a nu se neglija și rolul inflamator al glutenului!

Semințe și uleiuri alcaline: Migdale, Sâmburi de dovleac cruzi, Ulei de pește, Ulei presat la rece de măsline, Ulei de cocos.

Semințe și uleiuri acide: Arahide prăjite, Nuci, Nuci pecan, Caju, Ulei rafinat de floarea-soarelui, Ulei rafinat de măsline.

Lactate alcaline: Laptele de la sânul mamei.

Lactate acide (toate lactatele): Brânzeturi, Lapte, Smântână.

Slab acide: Lapte de capră; Unt; Iaurt.

Notă: a nu se neglija rolul inflamator al cazeinei de tip A1 !

Ouă alcaline: Ou de prepeliță, Ou de rață

Ouă acide: Ou de găină (slab acid).

Carne Slab acid: peștele.

Carne acidă: Vită, Stridii, Porc, Miel

Băuturi alcaline: Apa plată, Apa minerală alcalină sau ușor alcalină, Ceai verde, Ceai de iasomie.

Băuturi acide: Băuturi cu mult zahăr, Bere, Cafea, Alcool.

Dulciuri alcaline: Melasă, Sirop de arțar, Ștevie, Zahăr din flori de cocos.

Dulciuri acide: Zahăr alb, Zahăr brun, Aspartam, Ciocolată cu lapte.

Slab acidă: Mierea.

Fazele dietei AIP

Etapa 1 –  Faza de eliminare

Etapa 1: Faza de eliminare, respectiv trecerea la dieta autoimună. Tranziţia reprezintă procesul de modificare a dietei, cu accent pe creşterea densităţii în nutrienţi. Această modificare ar trebui să decurgă lent şi constant.

In primul stadiu se includ alimentele cele mai bine tolerate si cele mai înalt nutritive. 

Alimente pentru faza de eliminare

Vezi toate produsele pentru faza de eliminare

Etapa 2: Întreţinerea

Etapa 2: Întreţinerea, respectiv perioada de minim 30 de zile care urmează tranziţiei complete. Accentul este pus pe menţinerea fazei de eliminare, concentrându-ne pe alimente bogate în nutrienţi, cu scopul eficientizării evoluţiei spre remisia bolii. În cele mai multe cazuri, o perioadă de 60-90 de zile de întreţinere a avut efectele cele mai benefice.

Al doilea stadiu presupune introducerea în dietă a alimentelor mai puţin susceptibile de a fi bine tolerate sau mai puţin dense în nutrienţi.

Alimente pentru faza de întreținere

Vezi toate produsele pentru faza de întreținere

Etapa 3: Reintroducerea

Etapa 3: Reintroducerea, respectiv etapa finală a procesului, care poate fi implementată odată cu îmbunătăţirea simptomelor faţă de momentul iniţial, confirmate prin valorile parametrilor de laborator. La sfârşitul acestei etape, dieta unei persoane este deja individualizată, densă în nutrienţi şi de durată. Caracteristica principală a noului tipar alimentar însuşit este aceea de a fi cel mai puţin restrictiv, dar cu cele mai bune efecte asupra stării de sănătate. 

Important de reținut: reintroducerea alimentelor se face lent, pe perioade îndelungate şi reprezintă un proces provocator dar foarte important. Stadiile de reintroduceri general acceptate iau în considerare atât conţinutul potenţial alergen al alimentelor (gliadina, lactoza, fitaţii), cât şi valoarea lor nutritivă. 

În cel de-al treilea stadiu sunt incluse alimentele considerate mai puţin probabil de a fi bine tolerate; alimente care în mod ideal ar trebui să lipsească din dietă şi care au un potenţial crescut de a nu fi tolerate.

Rețineți faptul că reintroducerea prea rapidă a unor alimente poate provoca un puseu al bolii autoimune și un regres!

Alimente pentru faza de reintroducere

Produse pentru AIP reintroducere – etapa 1

Produse pentru AIP reintroducere – etapa 2

Produse pentru AIP reintroducere – etapa 3

Produse pentru AIP reintroducere – etapa 4

Protocolul AIP nu este o versiune a unei dietei, este un mod de combatere a inflamaţiei caracteristice bolilor autoimune, cu potenţial mare de îmbunătăţire a evoluţiei spre starea de sănătate şi menţinerea calităţii vieţii. Cu toate că bolile autoimune nu sunt vindecabile, remisia acestora este un obiectiv terapeutic de mare interes. Un protocol de intervenţie nutrițională reprezintă un stil de viaţă, presupunând modificări permanente de comportament alimentar şi de trai, adaptate particularităţilor individuale. Este, în fapt, o resetare la noi obiceiuri alimentare în egală măsură cu o resetare mentală și psiho-emoțională. 

Reacții posibile ale dietei autoimune AIP:

  • La început vă veți simți mai rău decât înainte de începerea dietei.

E destul de neplăcut dar e o doar pentru o perioadă și e un semn bun, care indică faptul că organismul se detoxifică. Bacteriile din intestine mor, întreg microbiomul se schimbă. Iar acest lucru vine la pachet, de multe ori, cu simptome și stări diferite de la om la om, incluzând: amețelile, ușoară ceață, stare de spirit schimbătoare, epuizare, dureri de cap, iritabilitate, balonare, diaree / constipație sau ambele. E important de reținut că toate sunt procese normale. Ideal este să vă odihniți cât de mult posibil, în primele 2-3 săptămâni. La nevoie, se poate aplica o cură cu argilă albastră, cărbune activ pentru a absorbi toxinele și chiar bicarbonat de sodiu pentru acidul în exces (în momentul în care bacteriile mor, aciditatea din stomac crește).

  • Va trebui să adăugați carbohidrați.

Pentru că vă veți simți obosiți și epuizați din cauza nivelului scăzut de carbohidrați, în primele  2 săptămâni este bine să adaugi carbohidrați. Aproape toate fructele și legumele conțin un anumit nivel de carbohidrați; legumele fără amidon (de exemplu: broccoli, conopida, legumele cu frunze) și anumite fructe (de exemplu: fructele de pădure) conțin cantități relativ mici de carbohidrați neți (carbohidrați minus fibre). Prin urmare, rețineți că acestea nu sunt incluse pe lista cu sursele semnificative de carbohidrați.

Legume cu amidon: cartof dulce, dovleac, manioc, țelină, păstârnac, morcov, sfeclă.

Fructe: banane, plantane, mango, pere, mere, portocale, mandarine, curmale, piersici, prune, ananas.

Făinuri: făina de banane, făina de cartof dulce, făina de cassava.

  • Nivelul de acid din stomac va scădea.

Acest lucru intervine după aproximativ 3-4 săptămâni de la implementarea dietei AIP. 

Ceea ce mulți oameni confundă cu acid ridicat în stomac, pentru că are aproximativ aceleași simptome, este de fapt o aciditate scăzută în stomac, caracterizată prin: balonare după fiecare masă, gaze, rîgâit, constipație, oboseală. Un nivel scăzut de acid în stomac este normal atunci când consumăm mai multe legume și carne. Se recomandă un supliment de enzime, în funcție de sensibilitatea fiecăruia (și nu antiacide).

Puteți viziona videoclipul dr. Erik Berg privind aciditatea scăzută.

Alte reacții:

Trecerea de la o dietă foarte diversă – bazată pe alimente procesate, mulți carbohidrați, zahăr, grăsimi hidrogenate, trans și alți produși alimentari industrializati și îmbogățiți cu produse toxice și metale grele – poate provoca unele reacții neplăcute cum ar fi:

  • Gripa de tip “low-carb” 

Deși denumirea este improprie, simptomele sunt asemănătoare cu cele ale gripei. Unii pot experimenta letargie, oboseală, iritabilitate și tremurături atunci când se trece la eliminarea din dietă a amidonului, cerealelor și leguminoasele.

Cu toate că se obține un aport de carbohidrați din plante, modificarea consumului total de carbohidrați poate fi destul de dramatică în cazul în care fostul regim alimentar includea un consum mare de pâine, paste și leguminoase, cartofi sau orez. 

Simptomele similare gripei durează cel mult trei până la patru săptămâni, timp în care metabolismul se schimbă, trecând de la arderea carbohidraților la arderea grăsimilor.

Puteți reduce efectul de gripă “low-carb” prin scăderea treptată a consumului de carbohidrați, și nu bruscă. 

  • Respirația ketogenică 

Pe măsură ce corpul trece de la arderea carbohidraților la arderea grăsimilor pentru energie, se va mobiliza un proces numit cetoză. Cetoza reprezintă momentul în care organismul s-a eliberat de orice depozit de glicogen, iar creierul începe să folosească cetonele – rezultatul descompunerii grăsimilor-, pentru a arde grăsimile și a le folosi drept combustibil. Cetoza este un proces care aduce multe beneficii organismului.

Acetona este un produs secundar de cetoză și are un miros distinct. Intensitatea mirosului diferă de la o persoană la alta și se poate anula mestecând mentă, pătrunjel sau coriandru. 

  • Oboseală, lentoare și sensibilitate la frig

Dieta săracă în carbohidrați suprimă poftă de mâncare, care resetează homeostazia organismului pe modul “de foame”. Dacă pierdeți prea mult în greutate, corpul apelează la funcția tiroidiană pentru a economisi energie. Puteți evita acest lucru prin consumul de cantități mai mari de legume permise, fructe și frunze diverse, pentru a menține constant un nivelul crescut de carbohidrați. 

  • Pofte și scăderea glicemiei 

În timpul primelor două săptămâni ar putea interveni o poftă acerbă de zahăr, cartofi prăjiți sau chipsuri. Se recomandă consumul de fructe permise (fructe de pădure, mere, pere etc.) care este întotdeauna urmat de o creștere a energiei și de claritate mentală. Poftele încetează cu timpul dacă reușim să trecem cu voință peste acest sevraj al zahărului. 

Beneficii ale dietei autoimune AIP-Paleo

O dietă AIP-Paleo pusă bine în aplicare conține multe elemente care susțin sănătatea intestinului pe termen lung!

Consumul ridicat de fibre și producția de acizi grași cu lanț scurt, o densitate mai mare de nutrienți, un aport mai mare de omega 3 și eliminarea componentele alimentare care contribuie la intestinul inflamat – toate acestea creează mediul favorabil care duce la vindecarea permeabilitătii intestinului.

În cadrul dietei AIP se consumă o mulțime de legume și fibre Paleo: 8 porții pe zi și cel puțin 25-30 de grame de fibre, iar aceste niveluri susțin o abundență de bacterii benefice, inclusiv producătorii de butirat foarte importanți. Astfel, ne asigurăm că in colonul nostru se păstrează un nivel sănătos de aciditate, prin sustinerea fermentării bacteriene.

Beneficii ale dietei autoimune AIP-Paleo

Important de reținut: atunci când facem modificări majore în dietă, compoziția microbiomului intestinal se poate schimba considerabil – în special ca răspuns la schimbările referitoare la fibre și alți carbohidrați fermentabili. 

În cazul unei diete AIP-Paleo bine concepute (densitate nutritivă densă, bogată în legume si fibre, proporții de macronutrienți aproximativ egale și alimente conținând unele probiotice), aceste schimbări ar trebui să fie în general foarte pozitive, ducând la repararea intestinului, adică la o funcție puternică de barieră intestinală. 

Însă lucrurile se pot îndrepta și în direcția opusă, dacă adoptăm o dietă AIP-Paleo extrem de scăzută în carbohidrați, în special în fibre și amidon rezistent. Fără a alimenta corect microbii intestinelor cu substraturi fermentabile, reducem producția de acizi grași cu lanț scurt, provocăm schimbări ale pH-ului colonului către o alcalinitate mai mare, permitem proliferarea bacteriilor patogene (inclusiv E. coli și Salmonella) în controlul acidității colonice și, eventual, creșterea riscului de apariție a diferitelor forme de boală a intestinului iritabil, care are legături puternice cu nivelurile de butirat. Cu alte cuvinte, privarea intestinului de carbohidrati compatibili cu Paleo poate avea un efect negativ net asupra sănătății intestinului, ducând la probleme de sănătate centrate pe intestin, cum ar fi noile sensibilități alimentare. 

Concluzii despre dieta AIP-Paleo

Mâncați legumele necesare și nu vă duceți în zona super-low-carb, dacă nu aveți o condiție de sănătate care să permită cu adevărat acest lucru!). Concentrati-vă pe densitatea nutrienților. Organe, legume cu frunze verzi și colorate, crustacee, supa de oase și alte alimente bogate în micronutrienti ar trebui să fie din abundență în dietele noastre. 

Probiotice: includerea unei surse de probiotice în dieta noastră, cum ar fi legumele fermentate (murături), iaurt, kefir, kombucha, ajută la întreținerea coloniilor bacteriene benefice din intestinul nostru. 

Important: nu ar trebui să ne facem griji că dieta AIP-Paleo ar putea provoca daune pe termen lung, datorită evitării anumitor alimente. Atunci când apar noi intoleranțe și sensibilități, ele au, în general, mai puțin de-a face cu faptul că dieta noastră este Paleo sau AIP, și mai mult cu schimbările din microbiomul intestinal, nivelul de nutrienți și alte modificări care sunt secundare protocolului alimentar în sine.

Prin urmare, atunci când decideți dacă e bine să luați o gură dintr-un produs din grâu sau să puneți nutella pe o clătită, o dată pe săptămână, este strict o decizie personală; dar întotdeauna este bine ca aceasta să țină cont de lucrurile care ne permit să ne protejăm sănătatea pe termen lung!

Bibliografie

  1. Abbott RD, Sadowski A, Alt AG. Efficacy of the Autoimmune Protocol Diet as Part of a Multi-disciplinary, Supported Lifestyle Intervention for Hashimoto’s Thyroiditis. Cureus. 2019;11(4): e4556.
  2. William A. Vindecarea glandei tiroide, Edit. Adevăr Divin, Braşov, 2018;pp.13-15.
  3. Ihnatowicz P, Drywień M, Wątor P, Wojsiat J. The importance of nutritional factors and dietary management of Hashimoto’s thyroiditis. Ann Agric EnvironMed. 2020;27(2):184-193.
  4. Ballantyne S. The paleo approach. Reverse autoimmune disease and heal you body. Victory belt publishing Inc, Las Vegas, 2013;pp. 400-463.
  5. Wentz I. Tiroida Hashimoto. Cum să echilibrăm stilul de viaţă ca să depistăm şi să tratăm cauzele, Edit. Paralela 45, Bucureşti, 2018;pp. 146-234.
  6. Lambert J, Vojdani A. Correlation of Tissue Antibodies and Food Immune Reactivity in Randomly Selected Patients Specimens. J Clin Cell Immunol. 2017;8:521.
  7. Kharrazian D, Herbert M, Vojdani A. Immunological reactivity using monoclonal and polyclonal antibodies of autoimmune thyroid target sites with dietary proteins. J Thyroid Res. 2017;2017:4354723. 
  8. Balázs C. The role of hereditary and environmental factors inautoimmune thyroid diseases. Orv Hetil. 2012;153(26):1013-22.
  9. Bozkurt NC, Karbek B, Ucan B, Sahin M, Cakal E, Ozbek M, Delibasi T. The association between severity of vitamin D deficiency and Hashimoto’s thyroiditis. Endocr Pract. 2013;19(3):479-84.
  10. Mazokopakis EE, Papadomanolaki MG, Tsekouras KC, Evangelopoulos AD, Kotsiris DA, Tzortzinis AA. Is vitamin D related to pathogenesis and treatment of Hashimoto’s thyroiditis? Hell J Nucl Med. 2015;18(3):222-7.
  11. Aktas HS. Vitamin B12 and Vitamin D Levels in Patients with Autoimmune, Hypothyroidism and Their Correlation with Anti-Thyroid Peroxidase Antibodies. Med Princ Pract. 2020;29(4):364-370.
  12. Krysiak R, Szkróbka W, Okopień B. The Effect of Gluten-Free Diet on Thyroid Autoimmunity in Drug-Naïve Women with Hashimoto’s Thyroiditis: A Pilot Study. Exp Clin Endocrinol Diabetes. 2019;127(7):417-422. 

Ești pe Facebook?

Alăturați-vă grupului nostru Abundenta.org si Tiroida Romania și află de ce recomandăm multe din suplimente.

Ai o intrebare? Ai nevoie de ajutor? Contactați-ne

E-mail

Trimite-ne un  e-mail– Răspuns in termen de 2 zile lucrătoare.

WhatsApp

la numarul de telefon 0758238280

Health Coach

Pentru o consiliere de 1 ora suntem AICI

Nota

Abundenta.org este specializată în vânzarea de suplimente si alimente bio potrivite pentru Protocolul autoimun AIP / Paleo și vă oferă o gamă largă de produse de calitate. Selecția noastră este strictă și eficiența este garantată pentru toți clienții mai ales cei ai Comunitatii Tiroida Romania. Se acordă atenție biodisponibilității elementului propus. Acesta este motivul pentru care am favorizat formele uleioase, fosfolipide pentru o serie de substanțe care au devenit produsele noastre vedetă.  Magazinul nostru face eforturi permanente pentru a actualiza toate informaţiile pe site. Uneori însă se pot strecura inadvertente sau erori de operare. Producătorii pot modifica designul, ingredientele sau pretul unui produs fara preaviz. Toate promoţiile prezente în site sunt valabile în limita stocului disponibil.

pictograma coșului de cumpărături

  Multe produse pentru sănătate și wellness

                                     pictograma coșului de cumpărături

Produse destinate Paleo, AIP, Vegan, Raw Vegan, Fara Gluten, Produse Organice

                                   pictograma coșului de cumpărături

Economii zilnice + reduceri suplimentare

                                     pictograma coșului de cumpărături

Orientați către dvs.: servicii de încredere

Distribuitor certificat BIO in Romania de catre Austria Bio Garantie RO-ECO-018

Depozit autorizat ANSVSA – produsele sunt depozitate la temperatura optima si in sistem de siguranta alimentara HCCP.

  • Meniu
  • Categorii
Bara laterală Derulați În Sus