Despre imunitatea organismului

Un organism cu imunitate ridicată opune o rezistență puternică în cazul prezenței agenților patogeni (microbi, virusuri, paraziți), împiedicându-i să infecteze corpul. Se știe, astăzi, că 80% din imunitatea organismului uman este concentrată la nivel intestinal. Ca atare, echilibrul florei intestinale este deosebit de important pentru menţinerea bunei funcţionări a sistemului imunitar. Iar flora intestinală este influențată în mod direct și semnificativ de alimentație. Vestea bună este că putem reconstrui flora intestinală, ceea ce înseamnă că putem restabili un sistem imunitar puternic. La ce trebuie să fim atenți?

CUPRINS:

Agenți patogeni

• Bacteriile

• Virusurile

• Fungii

• Protistele

• Viermii paraziți

Paraziții

Lactatele și autoimunitatea

• Alergii alimentare vs. Intoleranțe alimentare

• Reacții alimentare IgA

• Reacții alimentare IgG

• Intoleranța la lactoză

• Lactatele și bolile autoimune, mai ales Hashimoto

• Viața fără produse lactate

Probiotice naturale

• Kefirul

• Scurtă listă de probiotice

• Apă, somn, sport, post, stare lăuntrică

Prebiotice

• Inulina

• Cele mai bune 15 alimente prebiotice

Agenți patogeni

Agenții patogeni sunt organisme (bacterii, virusuri, fungi etc.) care provoacă diverse boli gazdei sale. La fel ca și în cazul oricărui alt organism, și agenții patogeni prioritizează supraviețuirea și reproducerea. În cazul contaminării corpului uman, sistemul imunitar al acestuia acționează ca o forță de apărare împotriva agenților patogeni; pe unii combătându-i cu ușurință, în timp ce alții sunt potențial letali. 

Important de reținut: există cinci tipuri principale de agenți patogeni!

Bacteriile
Bacteriile sunt agenți patogeni microscopici, care se reproduc rapid după ce pătrund în corp. În timp ce unele bacterii susțin funcțiile esențiale ale corpului (așa numitele bacterii bune), altele pot elibera toxine care deteriorează țesuturile și provoacă boli. Pentru tratarea infecțiilor bacteriene, medicii prescriu de obicei antibiotice dar problema intervine atunci când unele bacterii devin rezistente la aceste medicamente.
Virusurile
Mai mic decât o bacterie, un virus invadează o celulă gazdă, după care se înmulțește, producând sute și mii de viruși noi, care continuă să infecteze tot mai multe celule gazdă. Virușii pot trece de la o persoană la alta în diferite moduri, inclusiv: prin picături respiratorii care călătoresc prin aer; prin contactul cu sângele unei persoane infectate; prin contactul cu fluidele corporale ale unei persoane infectate.
Fungii
Există mii de specii de fungi, dintre care unele pot provoca afecțiuni precum cele tipice pielii: piciorul de atlet și pecinginea. Aceste afecțiuni sunt contagioase și se pot răspândi prin contact, de la o persoană la alta. Interesant: conform unui studiu apărut în jurnalul științific Trends in Microbiology, fungii dezvoltă o capacitate de memorie folosind semnale din corp pentru a anticipa amenințări iminente la supraviețuirea lor.
Protistele
Aceste organisme unicelulare infectează alte organisme pentru a supraviețui și a se reproduce. Protistele afectează culturile și plantele, care odată consumate pot cauza dizenterie (o infecție a intestinelor care provoacă diaree). Protistele pot parazita alte organisme, cum ar fi țânțarii, care mai apoi pot provoca la om boala numită malarie.
Viermii paraziți
Viermii paraziți, cunoscuți și sub numele de helminți, sunt suficient de mari pentru a fi observați cu ochiul liber și pot trăi în multe zone ale corpului. Printre paraziții intestinali se numără: viermii plați – cum ar fi teniile, care trăiesc în intestine -, și viermii rotunzi – care pot supraviețui în tractul gastro-intestinal și în sistemul limfatic.

Paraziții

Stresul ne face mai susceptibili la paraziți. Persoanele cu paraziți au mai multe sensibilități alimentare care nu dispar, indiferent de alimentele pe care aleg să le consume. 

Important de reținut: în ciuda eliminării unor alimente sensibilizante, a aplicării unei diete perfecte și a administrării de suplimente, în cazul prezenței unui parazit, organismul uman nu se poate recupera complet până când infecția nu este eradicată!

Infecții, simptome și tratamente

Există multe tipuri diferite de paraziți, inclusiv viermi, amoebe și protozoare. Infecțiile parazitare comune sunt: H. pylori, Blasto și Giardia.
Simptomele pot varia în funcție de parazit, dar cele frecvente include: oboseală și tulburări gastro-intestinale (balonare, greață, modificări ale mișcărilor intestinale).
Un parazit aflat în intestine poate provoca daune imense, având capacitatea de a determina permeabilitatea intestinală – prin crearea de găuri în peretele intestinal -, și de a duce la dezvoltarea sensibilităților alimentare și a bolilor autoimune. 

Tratamentele sunt diferite, în funcție de tipul de paraziți. Astfel, deși o curățare generală poate ajuta, este recomandat să vă testați pentru a afla tipul specific de parazit cu care aveți de-a face.
În cazul unui test pozitiv pentru unul sau mai mulți paraziți, este indicat să căutați un medic specialist sau un nutriționist care vă poate ghida prin protocoale, pentru a eradica parazitul sau paraziții.

Pașii pe care să îi urmezi: test pentru paraziți: GI-MAP, GI Effects Comprehensive Profile sau analiza scaunului; medicamente antiparazitare specifice sau protocoale pe bază de plante (adaptate la parazit);  un probiotic specific.

Lactatele și autoimunitatea

De ce produsele lactate sunt atât de problematice pentru consumul uman? Adesea, argumentul împotriva consumului de lactate este simplificat, spunându-se: „oamenii sunt singurele mamifere care beau laptele matern al altui mamifer”. Dar explicațiile sunt mult mai complexe. 

Laptele de vacă conține proteine, în primul rând cazeină și zer, care sunt diferite de proteinele găsite în laptele uman. O persoană cu permeabilitate intestinală – care este întotdeauna un precursor al bolii autoimmune! – este probabil să recunoască aceste proteine ca pe un invadator străin și ca atare, să producă anticorpi. 

Important de reținut: cele mai frecvente moduri în care se poate manifesta o sensibilitate la lactate sunt prin reacții intestinale (balonare, diaree, reflux acid), reacții pulmonare (tuse, astm, sinuzită, mucus) și reacții ale pielii (eczeme, erupții cutanate, și acnee).

Alergii alimentare vs. Intoleranțe alimentare

Alergiile alimentare sunt mediate de partea IgE a sistemului imunitar și au efect imediat.

De exemplu, o persoană care mănâncă alune și intră în șoc anafilactic (căile respiratorii se îngustează și respirația este blocată), necesitând intervenție medicală imediată. Aceste tipuri de reacții alimentare sunt adesea numite „alergii”, sugerându-se că există doar reacții alergice tip IgE. 

De fapt, există cel puțin alte două părți ale sistemului imunitar care reacționează la alimente: ramurile IgA și IgG. În lipsa unei terminologii mai bune, hipersensibilitățile IgA și IgG au fost ambele etichetate drept „intoleranțe alimentare” sau „sensibilități alimentare” – cu toate acestea, sunt mult diferite în ceea ce privește mecanismele și tendința lor de a provoca daune în organism.

Lactatele pot arăta o sensibilitate la IgA, o sensibilitate la IgG sau la ambele.

Reacții alimentare IgA

O intoleranță alimentară la IgA este o reacție mai severă și se manifestă în primul rând în intestine. Este un răspuns anormal al intestinelor, la anumite alimente. La indivizii predispuși genetic, intoleranța se poate manifesta devreme în copilărie sau mai târziu în viață.

Rezultatul este iritarea și inflamarea tractului intestinal, de fiecare dată când se consumă un anumit aliment. Acest lucru duce la deteriorarea intestinelor, cu incapacitatea de a absorbi nutrienții și crește riscul de boli autoimune și cancer, precum și accelerarea îmbătrânirii prin creșterea permeabilității intestinale.

Intoleranța alimentară la IgA poate fi asimptomatică sau poate determina anumite simptome, precum: diaree, scaune moale, constipație, reflux acid, malabsorbție a nutrienților din alimente și leziuni intestinale crescute. De asemenea, poate provoca: sindromul colonului iritabil, gaze, greață, erupții cutanate (inclusiv eczeme), acnee, afecțiuni respiratorii (cum ar fi astmul), congestie nazală, dureri de cap, iritabilitate și deficiențe de vitamine și minerale.

Important de reținut: cea mai cunoscută reacție alimentară IgA este boala celiacă, o intoleranță la gluten (proteina care se găsește în grâu). Se estimează că până la 15% dintre persoanele cu boala Hashimoto au și boala celiacă! Însă și intoleranța la proteinele lactate, la ouă și la proteina din soia IgA este extrem de frecventă la cei cu cu boli autoimune. O descriere mai precisă a unei reacții alimentare IgA poate fi Reacția inflamatorie intestinală autoimună mediată de proteine.

Reacții alimentare IgG

După cum am menționat mai sus, proteinele găsite în laptele de vacă sunt diferite în comparație cu cele găsite în laptele uman. Organismul poate recunoaște aceste proteine lactate ca invadatori străini și poate produce anticorpi, pentru a se proteja de ceea ce percepe a fi o amenințare. Uneori, ramura IgG a sistemului imunitar este cea care reacționează. O reacție de acest fel este cunoscută sub numele de reacție de hipersensibilitate întârziată de tip IV.

Printre alte tipuri de anticorpi mediate de IgG sunt anticorpii tiroidieni TPO și TG. De fapt, boala Hashimoto este, de asemenea, considerată o hipersensibilitate întârziată de tip IV. Se presupune că un consum de alimente care stimulează eliberarea de anticorpi IgG și promovează un răspuns de hipersensibilitate întârziată de tip IV duce la creșterea anticorpilor tiroidieni. Poate că este un „efect de pornire a robinetului” sau poate că proteinele lactate reacţionează încrucişat cu glanda tiroidă. Sunt necesare mai multe cercetări pentru a identifica reacția exactă. Ce s-a constatat însă, este că persoanele sensibile la lactate și care au Hashimoto, prezintă o reducere a simptomelor tiroidiene și a anticorpilor, odată ce elimină lactatele din dieta lor.

Intoleranța la lactoză

Mulți confundă intoleranța la lactate cu intoleranța la lactoză; medicii prescriind deseori pastile precum Lactaid, pentru ca oamenii să continue să mănânce înghețata preferată și să facă față simptomelor. Lactoza este un zahăr din lapte, iar capacitatea de a digera lactoza depinde de existența enzimei lactază, necesară descompunerii lactozei de zahăr din lapte.

Deși există asemănări în ceea ce privește simptomele cauzate de intoleranța la lactoză și sensibilitatea la proteinele lactate (balonare, diaree), diferența este că aceasta din urmă își are originea în sistemul imunitar. Mai mult, intoleranța la lactoză nu va provoca inflamarea sau deteriorarea țesutului intestinal.

Important de reținut: cu toate acestea, intoleranța la lactoză și intoleranța la proteinele lactate sunt două reacții complet diferite!

Lactatele și bolile autoimune, mai ales Hashimoto

Deși nu există încă studii clare, aceasta nu înseamnă că nu putem să eliminăm lactatele, dacă asta ne poate schimba viața.

Unele persoane cu boala Hashimoto pot prezenta o intoleranță IgA (asemănătoare celei celiace) la proteinele din lapte. Multe dintre aceste cazuri sunt nediagnosticate și, atunci când oamenii continuă să mănânce lactate, își dăunează intestinele și își fură nutrienții vitali. Toți cei cu Hashimoto au un anumit grad de permeabilitate intestinală, ceea ce face ca sistemul lor imunitar să recunoască proteinele din zer și cazeină ca invadatori străini și să creeze anticorpi IgG pentru a se proteja. De fapt, mulți oameni cu Hashimoto ar putea avea ambele tipuri de reacții imune (IgG și IgA) la proteinele lactate, și în plus, o intoleranță la lactoză.

Odată adoptată o dietă fără lactoză, s-a observat că nivelul de TSH a scăzut semnificativ și s-a înregistrat și o bună absorbție a medicamentele tiroidiene (L-tiroxina), mult mai eficientă decât atunci când subiecții consumau lactoză. Aceasta poate însemna că, consumul de produse lactate poate împiedica funcționarea hormonilor tiroidieni, provocând în același timp un atac autoimun asupra țesutului tiroidian.

Important de reținut: Testarea sensibilității la produsele lactate (la fel ca la toate reacțiile alimentare întârziate) se face prin renunțarea la lactate timp de cel puțin două-trei săptămâni, și apoi reintroducerea lor, pentru a se vedea reacțiile. Provocarea legată de sensibilitățile alimentare este că atunci când mâncăm zilnic alimentele la care corpul nostru este sensibil, este foarte dificil să conectăm alimentele cu simptomele pe care le avem. De fiecare dată când mâncăm un aliment la care suntem sensibili, organismul devine epuizat în capacitatea sa de a se proteja de acel aliment, iar reacțiile devin mai puțin specifice și mai cronice în timp. Prin urmare o dietă de eliminare este standardul de aur pentru testarea sensibilității alimentare!

Proteinele din laptele de capră și laptele de oaie sunt, de asemenea, foarte asemănătoare cu proteinele din laptele de vacă și au o rată de reactivitate încrucișată de aproximativ 60-75%. Aceasta înseamnă că un procent semnificativ de oameni care sunt sensibili la cazeina de vacă vor reacționa și la cazeina de capră și de oaie. Odată ce o persoană devine sensibilizată la cazeină, aceasta poate reacționa la toate formele de lactate în general și indiferent dacă laptele este crud sau pasteurizat.

Viața fără produse lactate

În cazul unor persoane, lactatele sunt un aliment mai reactiv chiar decât glutenul. Consumul de lactate, chiar și în cantități mici, duce la tuse, balonare, reflux acid, dureri articulare și diaree. 

Dacă faceți parte din persoanele cu poftă de lactate, ar trebui să știți că această poftă nu este prezentă doar în minte. Cazeina din proteinele lactate, atunci când este descompusă, poate lega receptorii noștri de endorfine și ne poate face să „ne simțim bine”.

Cercetările preliminare pe animale arată că, casomorfinele (din cazeină), precum și gliadorfina (din gluten), pot avea efecte comportamentale. Lactatele creează o dependență asemănătoare cu heroina (care este un puternic stimulator al receptorilor noștri de endorfine). S-a emis ipoteza că atunci când lactatele sunt digerate, peptidele opioide numite casomorfine sunt eliberate în tractul gastrointestinal și preluate în sânge. Aceste peptide opioide sunt considerate exorfine, deoarece au efecte asemănătoare morfinei asupra creierului. 

Important de reținut: din cauza efectului „de dependență” detaliat mai sus, eliminarea bruscă a lactatelor și/sau glutenului din dieta noastră poate provoca simptome puternice de sevraj, precum anxietate și amețeli! În schimb, balonarea și refluxul de acid dispar, durerile articulare încep să se diminueze s.a. 

Deși renunțarea la lactate poate părea complicată, deoarece lactatele sunt o parte importantă a dietei noastre standard și bază pentru multe mâncăruri, beneficiile pentru sănătate pot fi importante.

Unii oameni au o sensibilitate primară la produse lactate, în timp ce alții au o sensibilitate secundară, ceea ce înseamnă că reacția la proteinele din lactate este rezultatul leziunilor intestinale induse de gluten. De aici diferențele între unele persoane care pot fi capabile să tolereze din nou lactatele maturate din capră, după ce permeabilitatea intestinală a fost reparată (la aproximativ șase luni de renunțare la gluten, produse lactate și alte alimente inflamatorii) și persoanele care ar trebui să excludă lactatele definitiv.

Probiotice naturale

Kefirul 

Kefirul este o ciupercă de culoare albă, care arată ca mugurii de conopidă și conține o combinație unică de bacterii și drojdii, în amestec cu proteine, vitamina B1, vitamina B2, vitamina B6, vitamina B7, vitamina B9, vitamina B12, vitamina K, vitamina A și vitamina D, calciu, fosfor, magneziu, enzime și aminoacizi. 

La fel ca și în cazul kefirului de lapte și a ciupercii de ceai sau Kombucha, kefirul de apă este un remediu miraculos.

Important de reținut: spre deosebire de iaurt și alte produse lactate, kefirul conține peste 30 de culturi de bacterii specific, probiotice – între care bacteriile acidului lactic, precum și drojdii și bacteriile acidului acetic -, care sunt deosebit de importante întrucât refac flora intestinală și elimină agenții patogeni!

Kefirul – o terapie enzimatică

Organismul uman sintetizează numeroase enzime pe parcursul vieții, iar deficitul unora poate fi chiar fatal. De exemplu, deficitul de lactază creează pericole mari în cazul consumului de lapte dulce. Organismul trebuie să utilizeze și enzime provenite din alimentație. Enzimele se distrug rapid prin prelucrare termică și chiar și în fructele și legumele consumate în stare crudă – întrucât acestea sunt culese înainte de maturizarea completă și au un conținut foarte mic de enzime. Deficitul de enzime duce la boli diverse și fenomenul de îmbătrânire accelerată.

Kefirul – procedeu de repopulare cu bacterii benefice 

Kefirul repopulează colonul cu bacterii benefice iar la nivelul stomacului elimină, prin mecanisme de digestie și de competiție, Helicobacter pylori – principalul responsabil de apariția ulcerului gastric și duodenal. 

Kefirul – efecte reparatorii pentru piele și mucoasă 

Utilizarea sistematică a produsului de fermentare obținut cu ajutorul kefirului de apă aduce mari beneficii sistemul imunitar, kefirul comportându-se ca un imunomodulator. Astfel, sunt eliminate fenomenele alergice aducând beneficii în cazul bolilor autoimune precum: poliartrita reumatoidă, spondilita anchilozantă, fibromialgia și sindromul oboselii cronice; cauza directă a acestor boli fiind sindromul de intestin permeabil.

Kefirul de apă are și proprietatea de îmbunătățire a sistemului imunitar. Un microbiom în echilibru pe lângă digestia finală a alimentelor și sinteza unor vitamine, determină 80% din capacitatea de răspuns imunitar a organismului uman.

Scurtă listă de probiotice

Cimbrul

Este una dintre cele mai puternice plante cunoscute, care stimulează foarte puternic imunitatea, distruge bacteriile, virusurile și ciupercile, fiind un puternic antibiotic natural, antibacterian, antiviral, antifungic și antiseptic.

Tămâia

Fortifică sistemul imunitar, stimulând multiplicarea și activarea celulelor străjer ale sistemului imunitar, cele responsabile cu anihilarea atacului germenilor infecțioși din sânge, înainte ca aceștia să se multiplice și să producă boala. 

Important de reținut: este comestibilă doar tămâia naturală, care se găsește numai în magazinele naturiste și pe care scrie că se poate consuma intern. Se pot administra la fel de bine capsule cu Boswellia, care este extract de tămâie, și se găsește în magazinele naturiste și în unele farmacii. 

Curmalele

Întăresc sistemul imunitar și contribuie la regenerarea celulară, fiind un tezaur de vitamine, minerale și antioxidanți care protejează organismul 

Oregano

Întărește sistemul imunitar. Oregano este extrem de bogat în antioxidanți, valoarea sa ORAC fiind impresionantă: 200129. Pentru comparație, iată alte câteva valori ORAC: cireșele Acerola 70000; fructele de goji 25300; zmeura 4882; merele roșii 4275; merele Golden 2670; strugurii negri 2830; portocalele 1819; ceaiul verde 1253 (valoarea ORAC arată cu exactitate puterea antioxidantă a unui produs vegetal și capacitatea lui de a elimina radicalii liberi, care îmbolnăvesc organismul).

Rozmarinul

Stimulează sistemul imunitar, are efect antibacterian și antiseptic.

Scorțișoara

Stimulează sistemul imunitar, are efect antiviral și antibacterian remarcabil. Din cele mai vechi timpuri, scorțișoara a fost folosită împotriva „bolilor reci”, în special în tratarea plămânilor și a ficatului.

Ghimbirul

Rădăcina de ghimbir stimulează puternic imunitatea și este un foarte bun antiviral.

Usturoiul și ceapa roșie

Ambele stimulează puternic sistemul imunitar și protejează organismul de agenți patogeni.

Vitamina C naturală

Vitamina C naturală întărește puternic sistemul imunitar și oferă organismului rezistență în fața agenților patogeni. Important este să fie o sursă naturală: acerola, măceșe, cătină, lamâie; vitamina C sintetică neavând aceleași beneficii ca și vitamina C naturală.

Zincul

Alături de vitamina C, zincul fortifică sistemul imunitar. Sunt bogate în zinc: semințele crude de dovleac, năutul, nucile caju, ciupercile și stridiile.

Mierea de conifere

Mierea de brad și pin crește imunitatea și protejează sistemul respirator, în special plămânii.

Propolisul

Este considerat ”farmacia albinelor”, cu ajutorul căruia ele își protejează stupul. Propolisul crește imunitatea și restabilește majoritatea funcțiilor din organism.

Caisele deshidratate

Sunt foarte bogate în polifenoli, care cresc imunitatea organismului.

Rodia  

Sucul de rodie fortifică sistemul imunitar și protejează organismul de răceli, gripe și infecții.

Important de reținut: pentru menținerea unei imunități ridicate, de o importanță majoră sunt și alimentele fermentate!

Apa

O hidratare corespunzătoare înseamnă un sistem imunitar puternic. Apa, consumată în cantitate suficientă, protejează organismul împotriva gripei, infecțiilor și a altor boli cronice. Apa intră în componența tuturor organelor. Fără apă, organele nu pot funcționa. Lipsa apei în organism pune în mare pericol sănătatea și viața noastră. 

Somnul

Somnul insuficient sau somnul care nu este odihnitor scade rapid imunitatea, de aceea, numai un om odihnit poate avea o imunitate puternică. Nimic nu compensează lipsa somnului.

Sportul

Activitatea fizică crește imunitatea și protejează organismul în fața bolilor.

Postul

Până la 48 de ore de post negru – interval în care se bea doar apă – regenerează întreg sistemul imunitar și ajută organismul să combată infecțiile. Și postul intermitent este benefic – de exemplu, din 24 de ore, într-un interval de 8 ore se poate mânca, iar 16 ore se ține post, se bea doar apă.

Starea lăuntrică

Sentimente negative precum: supărarea, nemulțumirile, frica, stresul, furia, mânia, îndoiala, ura, gelozia, invidia etc. scad dramatic sistemul imunitar și lasă omul descoperit în fața bolilor. La polul opus, iertarea, compasiunea, iubirea, recunoștința, bunătatea, cresc sistemul imunitar. 

Prebiotice

Prebioticele sunt un tip de fibre – cele mai cunoscute prebiotice sunt cele denumite „oligozaharide” -, însă cu toate că prebioticele sunt fibre, nu toate fibrele sunt prebiotice.

Fibrele prebiotice nu sunt culturi vii, sunt părțile non-digestibile ale alimentelor. Se știe că acestea călătoresc nedigerate prin intestinul subțire, până când ajung în colon, unde sunt fermentate de microflora intestinală (bacterii). Atunci când fermentează, ele stimulează creșterea și activitatea unor bacterii din sistemul digestiv, care pot oferi beneficii potențiale pentru sănătate.

De ce să consumăm prebiotice?

Există multe motive pentru a face din consumul de prebiotice o parte regulată a dietei noastre. Un consum ridicat de prebiotice are următoarele beneficii pentru sănătate:

• un intestin mai sănătos – deoarece bacteriile benefice le împiedică pe cele dăunătoare să intre în tractul gastrointestinal
• asigurarea funcționării corespunzătoare a sistemului imunitar
• scăderea riscului de luare în greutate, prin controlul apetitului
• reducerea inflamațiilor asociate bolii inflamatoare intestinale
• reducerea riscului de condiții cardiovasculare
• îmbunătățirea ratei absorbției de glucoză
• îmbunătățirea și întărirea sistemului digestiv
• creșterea disponibilității mineralelor în corp

Important de reținut: sursa principală de prebiotice sunt fibrele consumate prin dietă – mai exact anumite tipuri de fructe, legume și carbohidrați. Un echilibru sănătos al bacteriilor intestinale are un impact semnificativ asupra bunăstării sistemului digestiv și asupra rezistenței peretelui intestinal. S-a demonstrat că prebioticele susțin bariera intestinală printr-un echilibru sănătos de bacterii.

Inulina

Inulina este un tip de fibră alimentară numită fructan (substanță formată dintr-un lanț de molecule de fructoză legate între ele într-o manieră care le împiedică digerarea în intestinul subțire). Acest tip de carbohidrat trece nedigerat prin stomac și este fermentat de bacteriile din colon, fiind astfel considerată un prebiotic – sursă alimentară pentru aceste microorganisme benefice, care o convertesc în acizi grași cu lanț scurt, aducând diverse beneficii sănătății umane. Descoperită în 1804, de către omul de știință german Valentin Rose, inulina are în jur de 1,5 kcal/g.

Inulina este produsă în mod natural de peste 36.000 de specii de plante, ca modalitate de a stoca energia în rizomi sau rădăcini și de a regla rezistența la temperaturi scăzute; majoritatea plantelor care sintetizează și depozitează inulina nu conțin și alte forme de carbohidrați (amidon, de exemplu). Inulina se găsește în mod natural în: anghinare, banane, ceapă, praz, sparanghel, usturoi, scorțișoară, pătrunjel, dar și în arnică, brusture, cicoare și păpădie. Inulina este extrasă cel mai des din rădăcina de cicoare, prin înmuierea acesteia în apă fierbinte.

Cele mai bune 15 alimente prebiotice

Cele mai bune surse de prebiotice sunt legumele, dar întrucât fibrele se descompun prin gătire, este bine să le consumam crude pentru a obține cel mai bun efect (ceapa sau usturoiul). Alte surse sănătoase de prebiotice sunt bananele verzi.

Dacă doriți să vă măriți aportul de prebiotice, includeți în dietă și următoarele alimente: rădăcină de cicoare crudă; sfeclă roșie; usturoi crud; praz crud; ceapă crudă sau gătită; anghinare; sparanghel crud sau gătit aldente; banane verzi.

Important de reținut: prebioticele sunt forme nedigerabile de fibre, iar un sortiment solubil în apă este inulina. Prebioticele sunt necesare în dezvoltarea bacteriilor sănătoase (benefice) care aduc benefici atât sistemului digestiv, cât și altor funcții, precum sistemului imunitar. Prebioticele sunt forme nedigerabile de fibre și acționează ca hrană pentru probiotice.

Nu uitați că Dieta Paleo Autoimună sau dieta AIP vă poate ajuta să eliminați alimentele care declanșează inflamația în organismul vostru și să aveți o viață sănătoasă, protejată de o imunitate puternică. Puteți citi mai multe despre aceasta, aici Dieta AIP /Paleo – Noțiuni Introductive.

Mai multe informatii despre imunitate si alte notiuni despre sanatate gasiti si pe www.tiroidaromania.ro Comunitatea Tiroida Romania