Iodul joacă un rol esențial în funcționarea tiroidei, dar în cazul tiroiditei Hashimoto, relația cu acest oligoelement poate deveni complicată. De ce? Pentru că iodul, deși indispensabil pentru producerea hormonilor tiroidieni, poate declanșa inflamații sau reacții adverse în anumite condiții.

Astăzi vom explora cât iod este potrivit în Hashimoto și cum poate fi integrat într-un mod sigur și eficient.

De ce iodul este o provocare în Hashimoto?

Glanda tiroidă are nevoie de iod pentru a funcționa corect. Acesta este absorbit din alimentație și integrat în hormonii tiroidieni. Într-un organism sănătos, acest proces este echilibrat. În Hashimoto, lucrurile se complică din cauza inflamației cronice.

Când glanda tiroidă prelucrează iod, se generează stres oxidativ, ceea ce poate agrava inflamația deja existentă. Astfel, administrarea de iod în cantități greșite sau la momentul nepotrivit poate intensifica simptomele.

**Importanța iodului și deficitul

Iodul este esențial pentru producerea hormonilor tiroidieni, alături de seleniu. Glanda tiroidă deține aproximativ 70-80% din iodul prezent în organism, iar lipsa acestuia poate duce la hipotiroidism. În multe regiuni, inclusiv în România, solul și apa sunt sărace în iod, ceea ce crește riscul de deficit.

Consecințele deficienței severe de iod includ:

• Hipotiroidism;
• Probleme metabolice;
• Retard mintal sever la copiii născuți din mame cu deficiență severă;
• Dezvoltare fizică și mentală afectată la copii.

Este clar că iodul este crucial, dar cum putem gestiona corect administrarea sa în Hashimoto?

Iodul în Hashimoto: prieten sau inamic?

La adulți cu Hashimoto, deficitul de iod obligă tiroida să „lucreze peste program” pentru a produce hormoni tiroidieni, ceea ce duce la creșterea TSH (hormonul stimulator tiroidian) și formarea de noduli.

Totuși, în ciuda nevoii de iod, excesul sau administrarea inadecvată pot agrava simptomele Hashimoto. Soluția? Administrarea controlată și graduală, în paralel cu reducerea inflamației și a proceselor autoimune.

Cum gestionăm iodul în Hashimoto?

1. Reducerea inflamației și autoimunității
   • Urmați Protocolul Autoimun Paleo;
   • Eliminați zahărul, glutenul și cazeina din dietă;
   • Suplimentați cu antioxidanți și nutrienți care să susțină funcția tiroidiană.
2. Abstinența temporară de la iod
   • Timp de două luni, evitați complet iodul pentru a permite glandei să se refacă.
3. Reintroducerea graduală a iodului
   • După ce inflamația a fost redusă, începeți cu cantități mici de iod natural din surse precum algele marine;
   • De exemplu, administrați 100 mcg de iod natural pe zi în prima săptămână, crescând la 200 mcg în săptămâna următoare.
4. Monitorizare atentă
   • Observați cum răspunde organismul. Semnele de bine indică că tiroida acceptă pozitiv iodul.
5. Consult medical
   • Colaborați cu un specialist în medicină funcțională pentru un plan personalizat.

Cât iod este necesar în Hashimoto?

După faza de abstinență și reducerea inflamației, introduceți iod natural în cantități mici, crescând treptat doza.

• Începeți cu 100 mcg/zi;
• Creșteți la 200 mcg/zi în a doua săptămână;
• Dozele mai mari pot fi administrate sub formă de suplimente lichide sau capsule, în funcție de recomandările medicului.

Concluzie

Gestionarea iodului în Hashimoto necesită echilibru și o abordare personalizată. Cu o strategie corectă, care include reducerea inflamației, reintroducerea controlată a iodului și suport medical, puteți reduce simptomele, regenera parțial tiroida și chiar ajunge într-o stare de remisie.

Să ținem minte: sănătatea este un drum, iar fiecare pas contează. Pentru sprijin suplimentar, accesați resursele noastre online sau consultați un specialist în medicină funcțională.

Resurse adiționale:

• Articole utile:
  • Iodul și Seleniul în Tiroidita Hashimoto
  • Iodul în Hipotiroidism: Nociv sau Nutritiv?
  • De cât iod are nevoie tiroida ta?
• Consultații personalizate:
  • Programează-te pentru o consultație virtuală de medicină funcțională.
• Grup Facebook:
  • Alătură-te comunității noastre: AIP ROMANIA.