De ce NU ouă in Bolile Autoimune ?

De ce, cei cu boli autoimune trebuie să fie atenți la acest aliment ?

„Pot să mănânc doar albușul?”,
„Sunt bune gătite in x fel?”,
„Sunt bune crude?”
„Am boala X sunt bune?”
„Ouăle de prepelița, rață, gâscă, struț…..sunt bune?”

Răspunsul tuturor întrebărilor este NU.

Clarificăm imediat.

Ouăle trebuie consumate (și cum!), în special cele de la păsări hrănite cu iarbă (adică în aer liber, fără cereale) care au un conținut ridicat de acizi grași omega 3. Ouăle sunt în general un aliment hrănitor și sunt o bună sursă de Seleniu, vitamina A, vitamina D și vitamine B și unele minerale.
Mai multe studii experimentale și epidemiologice recente (1, 2) indică faptul că, consumul regulat de ouă (7 pe săptămână) nu crește riscul de boală coronariană (CHD).

Deși ouăle sunt una dintre cele mai concentrate surse de colesterol alimentar (212 mg per ou), colesterolul alimentar are un efect minim asupra concentrațiilor de colesterol din sânge la majoritatea oamenilor (1, 3).

De asemenea, dieta cu ouă bogate în colesterol provoacă o creștere a particulelor HDL din sânge (particulele bune care elimină colesterolul din organism) (1) și reduc particulele mici și dense de LDL foarte aterogene, în timp ce cresc simultan particulele LDL mari și „moi” mai puțin aterogene (4, 5).

Deci, toată lumea ar trebui să includă ouă în dieta lor zilnic ?

Nu neapărat, mai ales dacă ne uităm la modelul evolutiv.

Fără îndoială, strămoșii noștri pre-agricoli au colectat și consumat ouă din cuiburile de păsări ori de câte ori a fost posibil, dar în natură, ouăle de păsări apar doar sezonier.

Astfel, oamenii pre-agricol nu ar fi putut niciodată să consume două ouă la micul dejun în fiecare dimineață a anului, ca unii occidentali, ci mai degrabă doar ocazional pentru câteva săptămâni sau luni. Dacă urmărim indiciul din modelul evolutiv și examinăm ouăle mai îndeaproape, ele prezintă unele deficiențe nutriționale care pot fi problematice, în special pentru persoanele care suferă de boli autoimune și alergii.

Deși ouăle sunt clasificate ca surse de hrană de origine animală și sunt grupate împreună cu carnea în Piramida USDA (orientările oficiale din SUA), ouăle sunt deosebit de diferite de carne prin faptul că reprezintă ținte de reproducere pentru păsările adulte care există în afara corpului mamei într-un compartiment cald, semi-permeabil. Prin urmare, toate ouăle sunt deosebit de vulnerabile la invazia, atacul și distrugerea de către microorganisme precum ciupercile, bacteriile și virușii prezenți în mediul lor de cuibărit.
Proteina albușului de ou nu este o proteină simplă, ci mai degrabă un conglomerat de proteine multiple care au fost concepute prin selecție naturală pentru a provoca efecte toxice și letale asupra bacteriilor și microorganismelor asemănătoare cu lectinele alimentare găsite în cereale și leguminoase ( 12).

Pentru ca orice proteină alimentară să provoace sau să promoveze o boală autoimună, trebuie sa:
– supraviețuiască intact proceselor digestive umane
– să traverseze bariera intestinală intactă singură sau cu alte proteine atașate.
– să interacționeze cu sistemul imunitar într-un mod suspectat că provoacă o boală autoimună.

Un număr de proteine de albuș de ou îndeplinesc acești pași necesari.

Cea mai problematică este proteina albușului de ou, lizozima care este de fapt o enzimă cunoscută sub numele de N-acetilhexosaminodază care se găsește și în multe țesuturi umane, inclusiv în lacrimi (13). Funcția lizozimei atât din albușul de ou, cât și din lacrimile umane este de a acționa ca un agent bactericid puternic legând și dizolvând pereții celulari bacterieni (13).

Lizozima este neobișnuită printre proteinele majore din albușul de ou prin faptul că are un punct izoelectric alcalin (pl), ceea ce înseamnă că poate forma complexe puternice cu alte proteine de albuș de ou, inclusiv ovomucină, albumen de ou și ovotransferină.
(6, 13).

Deci, chiar dacă lizozimul este o enzimă benignă produsă în corpul nostru, atunci când mâncăm lizozima albușului de ou, aceasta vine ca un compus atașat la alte proteine din albușul de ou străine corpului nostru.

În tractul digestiv uman, enzimele numite proteaze descompun în mod normal proteinele în aminoacizii lor constituenți, astfel încât aminoacizii să poată fi absorbiți prin intestine.

Deoarece proteina albușului de ou conține concentrații mari de inhibitori de proteaza (ovomucoid, ovoinhibitor, ovostatin, cistatina), proteazele intestinale umane (in principal tripsina si chimotripsina) sunt mai puțin eficiente in degradează proteinelor de albuș de ou și complexele lizozimă/proteine de albuş de ou. În plus, lizozimul este stabil în mediul acid al intestinului (13) și, prin urmare, ajunge intact în tractul gastrointestinal inferior.

Deci, ce este în neregulă dacă complexele proteice lizozimă/albuș de ou nu sunt descompuse de procesele digestive normale?

În mod normal, aceste proteine complexe traversează cu ușurință bariera intestinală și intră în fluxul sanguin unde pot interacționa cu sistemul imunitar.

Din nou, lizozima este o proteină neobișnuită, deoarece traversează rapid bariera intestinală și intră în circulația umană (14).

Lizozima și complexele pe care le formează cu alte proteine din albușul de ou pot traversa bariera intestinală deoarece lizozima conține un zahăr (15, 16) care se leagă în mod specific de un receptor intestinal, receptorul factorului de creștere epidermic (EGF-R) care permite acestor complexe proteice să intre în circulație.

Amintiți-vă că lizozimul leagă și pereții celulelor bacteriene intestinale, astfel încât aceste peptide pot intra și în circulație prin acest mecanism de cal troian. Odată ce complexul (lizozim/albumen de ou/proteina peretelui celular bacterian) obține acces la circulație, are potențialul de a activa sistemul imunitar într-un proces numit mimetism molecular în trei căi (12).

La indivizii susceptibili genetic, acest proces face ca sistemul imunitar să-și piardă capacitatea de a-și recunoaște propriile proteine de proteinele străine, astfel încât sistemul imunitar să distrugă în cele din urmă țesuturile corpului.

Concluzia: daca suferi de o boala autoimuna precum tiroidita Hashimoto, scleroza multipla, artrita reumatoida sau altele, te-am sfatuit intotdeauna sa adopti o dieta fara cereale, lactate si leguminoase. La acea listă, ați putea la fel de bine să adăugați ouăle din motivele descrise mai sus.

Eliminați toate aceste alimente pentru o perioadă prelungită (4-12 săptămâni) și monitorizați-vă simptomele îndeaproape. #traip

Adaugă apoi treptat alimente individuale în dieta ta pentru a vedea dacă acestea provoacă revenirea simptomelor.

Nu uita: dieta mediteraneană, vegană, vegetarienă, flexibilă, cu deficit caloric etc. te vor duce aproape întotdeauna la cădere fizică și psihică, mai ales dacă ești predispus la o anumită patologie.

Surse:

1. 1. Fernandez ML. Dietary cholesterol provided by eggs and plasma lipoproteins in healthy populations. Curr Opin Clin Nutr Metab Care. 2006 Jan;9(1):8-12.

1. 1. Kritchevsky SB. A review of scientific research and recommendations regarding eggs. J Am Coll Nutr. 2004 Dec;23(6 Suppl):596S-600S.

1. 1. Howell WH, McNamara DJ, Tosca MA, Smith BT, Gaines JA. Plasma lipid and lipoprotein responses to dietary fat and cholesterol: a meta-analysis. Am J Clin Nutr. 1997 Jun;65(6):1747-64.

1. 1. Herron KL, Lofgren IE, Sharman M, Volek JS, Fernandez ML.High intake of cholesterol results in less atherogenic low-density lipoprotein particles in men and women independent of response classification. Metabolism. 2004 Jun;53(6):823-30.

1. 1. Maki KC, Van Elswyk ME, McCarthy D, Seeley MA, Veith PE, Hess SP, Ingram KA, Halvorson JJ, Calaguas EM, Davidson MH.Lipid responses in mildly hypertriglyceridemic men and women to consumption of docosahexaenoic acid-enric eggs. Int J Vitam Nutr Res. 2003 Oct;73(5):357-68.
      17:52.

1. 1. Stevens L. Egg white proteins. Comp Biochem Physiol B 1991;100:1-9.

1. 1. Szxena I, Tayyab S. Protein proteinases inhibitors from avian egg whites. Cell Mol Life Sci 1997;53:13-23.

1. 1. Mine Y, Yang M. Recent advances in the understanding of egg allergens: basic, industrial and clinical perspectives. J Agric Food Chem 2008;56:4874-4900.

1. 1. Wellman-Labadie O, Picman J, Hincke MT. Comparative antibacterial activity of avian egg white protein extracts. Br Poult Sci. 2008 Mar;49(2):125-32.

1. 1. Takahashi K.G., Nakamura A., Mori K. Inhibitory effects of ovoglobulins on bacillary necrosis in larvae of the pacific oyster, Crassostrea gigas. J Invert Pathol 2000;75:212-217.

1. 1. National Institute of Allergy and Infectious Diseases (July 2004). „NIH Publication No. 04-5518: Food Allergy: An Overview.

1. 1. Cordain L, Toohey L, Smith MJ, Hickey MS. Modulation of immune function by dietary lectins in rheumatoid arthritis. Br J Nutr. 2000 Mar;83(3):207-17.

1. 1. Proctor VA, Cunningham FE. The chemistry of lysozyme and its use as a food preservative and a pharmaceutical. Crit Rev Food Sci Nutr 1988;26:359-395.

1. 1. Hashida S, Ishikawa E, Nakamichi N, Sekino H. Concentration of egg white lysozyme in the serum of healthy subjects after oral administration. Clin Exp Pharmacol Physiol. 2002 Jan-Feb;29(1-2):79-83.

1. 1. Lerrer B, Gilboa-Garber N.Differential staining of western blots of avian egg white glycoproteins using diverse lectins. Electrophoresis. 2002 Jan;23(1):8-14

1. 1. Mega T, Hase S.onversion of egg-white lysozyme to a lectin-like protein with agglutinating activity analogous to wheat germ agglutinin. Biochim Biophys Acta. 1994 Aug 18;1200(3):331-3.